Cum deosebim strugurii de masă românești de cei din import. Sfaturi pentru a nu cădea în capcana falșilor cultivatori

Numiți ”fructul zeilor”, strugurii au ocupat mereu un loc important în alimentația omului și în vechile tratamente medicale. În România, până acum câțiva ani, piața era inundată de importuri, însă acum soiurile românești revin în forță și câștigă teren în fața celor aduși de afară. Mai mult, consumatorii caută soiurile românești de struguri de masă, dar cad în capcana comercianților care nu de puține ori vând fructe străine pe care le prezintă ca fiind din recoltă autohtonă. Totuși, specialiștii spun că există câteva trucuri prin care cumpărătorii își pot da clar seama dacă strugurii sunt cultivați în România sau nu, ciorchinele de la noi deosebindu-se în mod categoric de soiurile străine.

Inginerul Dumitru Grigorescu, unul dintre cei mai cunoscuți cultivatori de struguri din Valea Călugărească, județul Prahova, a explicat pentru Super-Hrana.ro care sunt semnele prin care poți diferența strugurii românești de cei de import:

• Mărimea bobului puțin…diferită. Atunci când vedeți strugurii care arată ca pe carte, cu siguranță nu sunt românești;

• Strugurii străini sunt aspectuoși, strugurii românești sunt gustoși, aromați;

• Soiul românesc mai are și niște bobițe mai mărunte pe ciorchine, deci nu este atât de tratat și stropit încât să arate perfect;

• Strugurii aduși din import au coaja mai tare din cauză că soiurile străine sunt culese la maturitatea deplină și sunt ținute în depozite astfel că procesele fiziologice înaintează și coaja de îngroașă;

• Culoarea mereu proaspătă, de parcă strugurele a fost abia cules, indică clar un strugure de import. În cazul celor românești, după ce a trecut aproape o zi de când au fost recoltați, deja apare o culoarea mai pală;

• Imperfecțiuni de culoare. Ciorchinele nu trebuie să fie de un verde perfect, ci poate avea și zone spre maro;

• Gustul strugurelui românesc este unic. Dacă ai mâncat măcar odată un strugure de al nostru nu ai cum să nu faci diferența între el și unul provenit din străinătate. Gustul celor din urmă au un dezechlibru între zahăr și aciditate, adică sunt fade;

• În cazul strugurelui românesc, substanțele care se acumulează prin coacere sunt deosebite pentru că nu sunt forțate nici prin irigat sau stimulatori de coacere sau de culoare.

Potrivit specialistului Dumitru Grigorescu de la Valea Călugărească, românii preferă soiurile negre timpurii. Un exemplu de “vârf” al soiurilor de masă ar fi Transilvania, urmat de Napoca. La soiurile albe/roz, cele mai apreciate sunt  soiurile de struguri de masă Victoria, Tamina (roz) și Xenia.