Tulburările de comportament alimentar nu sunt defecte de caracter
Mâncarea este strict necesară omului. Omul mănâncă pentru a supravieţui în primul rând, însă mâncarea se adresează aproape tuturor simţurilor, în special gustului. De asemenea, atunci când mâncăm, în afară de plăcerea data de saţietatea în sine, de gust, miros, văz, putem împărţi această plăcere şi cu ceilalţi şi ne folosim de acest ritual pentru a comunica cu ceilalţi. Prin urmare, componenta socială a acestui act este foarte importantă. Ce se întâmplă totuşi cu omul şi cu relaţia sa cu mediul când această necesitate, această plăcere devine un obicei nociv?
Cauzele tulburărilor de comportament alimentar sunt multiple şi din păcate nestudiate pe deplin. Ce ştim cu siguranţă însă, este că ele reprezintă grave probleme de sănătate, afectând viaţa psihică şi socială a persoanelor care suferă de acestea, potenţialul distruciv fiind devastator. Sunt considerate şi se numesc tulburări de comportament alimentar, însă o parte din manifestările lor clinice au anumite elemente care le fac similare cu dependențele şi anume diminuarea autocontrolului și angrenarea în comportamente autodistructive.
Un pic de istorie
Comportamentele bulimice erau practicate încă din antichitate. Patricienii, de exemplu, obișnuiau să ingere cantități mari de alimente, urmate de vărsături autoprovocate. În Evul Mediu, există numeroase cazuri documentate de înfometare autoprovocată – adică posturi prelungite care duceau la o slăbire extremă a corpului urmată apoi de moarte.
În zilele noastre, cercetătorii din lumea întreagă (în special în SUA unde prevalenta acestor tulburări este uriaşă) nu au reuşit încă să găsească un numitor comun cauzelor tulburărilor de comportament alimentar, însă au identificat o serie de factori care fac unele persoane să fie predispuse la acestea.
Cele mai frecvente prejudecăţi
Există prejudecăţi în ceea ce priveşte cauzele. Rareori este vorba despre mâncarea în sine sau despre a vrea să fi slab sau în formă. Cei care suferă de o tulburare anume, fie ea anorexie, bulimie, binge eating, obezitate etc, se angajează în comportamente nesănătoase precum ar fi diete extreme, înfometare, mâncat excesiv şi vomitat pentru a face faţa emoţiilor neplăcute sau situaţiilor de viaţă stresante. Pe termen scurt aceste comportamente diminuează anxietatea şi stresul însă pe termen lung anxietatea şi stresul cresc exponenţial şi pot crea complicaţii dintre cele mai serioase.
Ce trebuie să înţelegem este că tulburările de comportament alimentar sunt boli, nu sunt alegeri şi nici defecte de caracter. Nimeni nu alege să aibă o tulburare de comportament alimentar. Altă prejudecată s-ar lega de aspectul persoanelor cu acest tip de tulburare. Oamenii cu aceste probleme se pot afla sub greutatea normală, supraponderali sau absolut la standarde normale de greutate în raport cu structura lor. Este practic imposibil să oferi un diagnostic doar după înfăţişarea unei persoane.
Cauzele tulburărilor de comportament alimentar
Cauzele multiple ale acestui tip de tulburări impun o analiză a factorilor implicaţi. Care sunt ei şi în ce fel contribuie la apariţia şi perpetuarea acestor comportamente?
Factorii biochimici
Nivelurile anormale ale anumitor chimicale care reglează funcţii precum ar fi dispoziţia, pofta de mâncare, somnul sau stresul, pot fi răspunzătoare pentru o serie de tulburări de comportament alimentar. De exemplu, nivelul crescut de cortizol (hormon de stres) este prezent atât la bulimici cât şi la anorexici. De asemenea, anorexicii prezintă un nivel prea ridicat de serotonină, ceea ce ar explica starea perpetuă de stres pe care aceştia o au.
Factorii genetici
Încă din secolul trecut, genetica a căpătat un avans considerabil în câmpul ştiinţelor, deschizând multe porţi spre cunoaşterea omului, explicând ceea ce alte ramuri ale ştiinţelor exacte nu au reuşit până atunci. Un rol important în predispoziţia unei persoane la o tulburare de comportament alimentar îl joacă informaţia genetică. S-a aflat că aceste tulburări au tendinţa de a se transmite eredtitar. O rată şi mai mare de transmitere a acestora s-a putut observa în cazul gemenilor identici, mult mai mare decât în cazul gemenilor sau al fraţilor. De asemenea, s-au identificat cromozomi specifici anorexiei şi bulimiei.
Factorii psihologici
Aceşti factori sunt foarte diverşi, de asemenea, o tuburare de comportament alimentar poate face parte din tabloul clinic al unor patologii psihice sau psihiatrice precum ar fi tulburarea obsesiv-compulsiva, depresia, tulburarea de anxietate, tulburarea bipolară etc. Dintre factorii pur psihologici enumeram: probleme în a face faţă/a exprima emoţiile; impulsivitate, imagine de sine scăzută, perfecţionism, sentimente de disperare şi inadecventa etc.
Factorii de mediu
Suntem “animale sociale”, de aceea în dezvoltarea unei tulburări de comportament alimentar, mediul unei persoane poate avea o importanţă semnificativă, nu de puţine ori reprezentând factorul declanşator, în special în cadrul adolescenţilor. O copilărie tulburată, abuzul fizic, psihic sau sexual, problemele în familie (sau relaţionale), sunt factorii majori în dezvoltarea unei asemenea condiţii. De asemenea, în cazul în care când vorbim despre un mediu specific, activităţile care promovează şi pun accentul pe greutatea corporală, pe slabit (ex: modeling-ul, alergatul, gimnastică, dansul, sporturi de contanct etc) pot influenţa negativ comportamentul alimentar al individului. Două alte motive pentru care o persoană poate dezvolta un comportament alimentar neadecvat sunt reprezentate de presiunea de a fi “un stâlp” în cadrul familiei sau în alt grup (socio-profesional, comunitar etc) şi, la capătul opus să zicem ar fi stigmatizarea datorată greutăţii (subponderal/supraponderal) şi/sau aspectului general.
Factorii culturali
În cazul tulburărilor de comportament alimentar (şi nu numai), diagnoticul psihiatric trebuie să țină cont şi de particularitățile culturale și tradiționale ale populației din care provine persoană. Din nefericire, societatea noastră în tranziţia ei spre dezvoltare, impune din ce în ce mai mult modelul rapid, al omului de succes. Întâlnim peste tot, în reviste, la televizor, pe internet etc, mesaje care promovează intens scăderea rapidă în greutate (diete extreme), sentimentele de vină după o masă (numărarea caloriilor), practic vectori care duc spre o lipsă de satisfacţie cu privire la propriul nostru corp. Accentul exagerat pe aspectul fizic în raport cu alte calităţi mai importante, standardele sociale de frumuseţe bazate pe o imagine nerealistă, asocierea conceptului de “slab” cu sănătatea, atractivitatea, succesul şi dragostea, mesajele care inoculează o frică de grăsimi şi de mâncare, toate acestea sunt factori culturali care cresc enorm riscul de apariţie al tulburărilor de comportament alimentar.
Cele de mai sus sunt baza teoretică generală a ceea ce reprezintă un “trend patologic” în creştere. Prezentând cauze atât de variate, într-un context global în care accentul se pune tot mai mult pe eficienta, viteza şi informaţie, tulburările de comportament alimentar “câştigă” din ce în ce mai mult teren în detrimentul omului şi a unei vieţi sănătoase.
Sursa: MedicalNet.ro