OPINIE: Producătorii cer să îi salvăm, dar ei ne salvează pe noi?

Prețurile practicate în această perioadă de unii producători de legume și fructe românești au stârnit numeroase dezbateri în online, dar și în presă, inclusiv în cea locală. Publicația Ziar de Arad publică o opinie a Claudiie Untaru în calitate de consumator care face apel la fermierii români să dea dovadă de aceeași solidaritate pe care o cer pentru consumul produselor lor:

”Voi aborda un subiect sensibil, deoarece este vorba despre munca unor oameni, dar şi despre neputinţa celorlalţi de a se hrăni sănătos. Voi aborda preţurile mărite de producători, dar nu mă voi referi doar la perioada de pandemie, ci în general. Eu înţeleg că nu e uşor să lucrezi pământul, ai ceva costuri cu răsadurile, plivitul, udatul, culesul, transportul, dar să vii şi să practici preţuri pe care trei sfert din populaţie nu şi le permite, înseamnă că nu ţii la munca şi la roadele tale. Veţi ajunge să vi se strice marfa pe masă în piaţă sau chiar în propria curte. Nu vorbesc în necunoştiinţă de cauză, ştiu cât de greu este să stai aplecat de dimineaţa până seara în holdă sau sere, ştiu cât de greu este şi când strângi roadele pământului, dar asta nu înseamnă că trebuie să măreşti preţurile la nesfârşit şi săptămână de săptămână. Nu mai vorbesc de fructe, în general de cireşe la care singura muncă este să cureţi pomul din când în când iar apoi să le culegi. Costuri ai doar cu transportul. În câteva zile ai făcut munca asta şi tu ceri zeci de lei pe un kilogram, uneori chiar trece de sută kilogramul şi faci asta de ani de zile pentru că îşi găseşti pofticioşii.

Băi nene, băi, opriţi-vă şi gândiţi-vă că dacă aţi practica preţuri mai mici nu v-aţi mai plânge că rămâneţi cu marfa pe tarabe. Voi nu ştiţi cum făceau bunicii noştri cu surplusul de roade? Adică cele pe care familia nu le putea consuma. Mergeau în pieţe şi le dădeau un pic mai ieftin ca la magazin sau ca şi colegul de tarabă şi le vindeau rapid. Aşa câştigau şi timp şi bani şi nici nu rămâneau cu fructele sau legumele putrezite. Şi ştiti ce mai făceau? Le dădeau de pomană sau le donau, cum vreţi să spuneţi, şi tot reuşeau să trăiască şi să aibă ce mânca. Dar voi? Nu generalizez. Ştiu că şi în judeţul Arad foarte mulţi producători donează. Dar ceilalţi mai ales acum pe timp de pandemie când multă lume de la bloc „moare de foame” v-aţi gândit să donaţi ceapa aia care nu aţi vândut-o, ridichii sau salata? Câtă nevoie ar fi avut unii de ele şi voi aţi aruncat-o. Ieşiţi şi spuneţi că vi s-au stricat tone. Păi ia hai voi frumuşel scădeţi preţul sau începeţi să faceţi o pomană şi să hrăniţi oamenii mai puţin norocoşi care nu au o grădină în care să îşi cultive ceva. Veţi vedea că veţi fi împăcaţi sufleteşte şi veţi avea şi bani în buzunar.

Nu veniţi la mine că munciţi mult la ele, ştiu şi eu cum este, am lucrat având bunici într-o zonă de munte, de primăvara până toamna în grădină. Ştiu că nu e o muncă uşoară, am stat şi cu vacile şi ştiu că nu e uşor nici acolo, am adunat şi am făcut sute de clăi de fân şi ştiu că transpiri muncind, dar nu atât de mult pe cât vă plângeţi voi. Bunica mea ducea lapte la blocuri tot la două zile, îl căra în desagă pe poteci prin ploaie, arşiţă, zăpadă până la genunchi şi tot nu vindea produsele la preţuri mari. A avut aceiaşi clienţi mai bine de 40 de ani. Aşa reuşea să facă un venit în plus şi nu se strica nici marfa sau lactatele.

Cel de la ţară are ce mânca, deoarece sunt puţine lucruri pe care le cumpără că totul are în grădină, sigur plăteşte curentul şi apa în anii secetoşi că trebuie udate, dar şi aşa întorc pe toate părţile munca, costurile cu răsaduri, transport şi utilităţi şi tot nu înţeleg de ce măriţi preţurile în halul ăsta, producători români? Şi mai spuneţi să mânânce lumea sănătos şi produse bio, păi cum? Chiar ieri vedeam postări pe site-ul de socializare Facebook în care spuneau arădenii că preţurile la legumele şi fructele voastre sunt de câteva ori mai mari ca la supermarket sau aprozar. Nu dau exemple că le ştiţi. Oricum asta cu cireşele este de top. Profită că familiile cu copii sau pofticioşi vor cumpăra şi cer pe kilogram cât ai trăi o săpămână cu banii ăia. Deci, dragii mei producători vă apreciz munca, am făcut şi eu ce faceţi voi: am săpat, cules şi alte cele dar fiţi şi voi umani şi nu mai jegmăniţi bietul om de la bloc care plăteşte mult mai multe utilităţi ca voi, are venituri mult mai mici ca voi, nu are casele mari şi curtea voastră, deci într-un cuvânt o duceţi mult mai bine ca el care lucrează în fabrici sau instituţii. Vă plângeţi că nu cumpără de la voi. Am văzut în perioada asta cum nu aţi fost solidari, cum nu aţi vrut să faceţi să se învârtă bine rotiţele din angrenaj. Depindem unii de alţii. Peste tot reclame şi încurajări să salvăm producătorii români, dar ei ne salvează pe noi?

Aaaa… încă ceva: jos pălăria pentru cei umani pentru cei care îşi vând marfa la preţuri decente. Îi aplaud şi îi felicit pentru munca lor şi pentru tot ce fac şi le doresc putere de muncă şi sănătate. Ei însă sunt puţini şi rar îi găseşti să cumperi deoarece îşi vând marfa rapid”.